Mușchii cotului sunt denumiți în mod obișnuit ca flexori sau extensori, în funcție de modul în care acestea afectează mișcarea cotului. Extensoarele sunt pe interiorul brațului și ajută la extinderea brațului spre exterior. Flexorii se găsesc în partea din spate a cotului și îl trag mai aproape de corp prin aplecarea cotului.
Mușchii majori implicați în mișcarea cotului includ:
- Biceps brachii: Mușchiul mare al brațului superior flexează brațul și răsucește puternic antebrațul, întorcând palma în sus.
- Triceps brachii: Acest mușchi din spatele brațului superior extinde brațul și stabilizează cotul când mâna este folosită pentru mișcări fine.
- Brachioradialis: mușchiul antebrațului care flexează brațul la cot.
- Anconeus: Acest mușchi ajută la extinderea antebrațului la cot.
- Brachialis: acest mușchi ajută la flexia cotului spre interior către corp.
- Crizele pronatorului: acest mușchi se extinde de la capul humerusului peste cot și până la osul ulneei pentru a ajuta la flexia cotului și permite, de asemenea, pronația antebrațului.
Mai multe tendoane conectează oasele și mușchii care se întâlnesc la cot. Deoarece cotul creează un fulcrum, aceste tendoane pot fi purtate și sfâșiate cu o utilizare stresantă repetitivă.
Lacrimile de tendon pot fi parțiale sau complete, în care mușchiul se desprinde complet de os. Printre simptomele unei rupturi de tendon se numără umflarea, vânătăile, durerea și slăbiciunea.
Leziunile de stres repetitive, datorate activităților precum jocul cu sport sau folosirea unei tastaturi, pot provoca inflamații și durere. Colectiv, aceste leziuni sunt cunoscute sub numele de tendinite. Dacă tendonul din exteriorul articulației cotului este afectat, se numește „cotul de tenis”. Dacă este tendonul din interiorul cotului, starea este cunoscută sub denumirea de „cotul golfului”.
De asemenea, ridicarea necorespunzătoare, cum ar fi purtarea unui articol greu cu brațele întinse, poate provoca eforturi inutile asupra musculaturii cotului și a tendoanelor.
