Când lumina lovește ochiul, prima parte în care ajunge este corneea, o cupolă poziționată peste centrul ochiului. Corneea este limpede și refractează, sau se îndoaie, lumina care trece prin ea.
Lumina atinge apoi pupila și irisul. Aceste părți ale ochiului sunt responsabile de reglarea cantității de lumină care trece. Prea multă sau prea mică lumină poate împiedica viziunea cuiva. Irisul muscular se mișcă pentru a micsora pupila dacă este prea multă lumină și să o lărgească dacă nu este suficient. Aceasta este o funcție involuntară, controlată de creier.
În interiorul ochiului este mai lentă lentila, care refractă și mai mult lumina și ajută la crearea unei imagini mai precise. Forma lentilei poate fi manipulată pentru a ajuta ochiul să vadă lucrurile mai bine în funcție de apropierea obiectului vizionat. Obiectivul se aplatizează pentru a focaliza corect lumina primită de la obiecte îndepărtate și devine mai rotund pentru obiectele mai apropiate. Aceasta este, de asemenea, o acțiune involuntară. Incapacitatea de a face acest lucru în mod corespunzător este ceea ce provoacă apropierea sau perspectiva.
Odată trecută lentila, lumina lovește milioane de celule fotoreceptoare din retină. Există două tipuri de fotoreceptori, tije și conuri, care sunt denumite pentru forma lor. Tijele lucrează cu mai puțin lumină și creează imagini alb-negru, iar conurile funcționează în lumină strălucitoare și permit viziunea culorilor.
Există trei tipuri de conuri: unul vede roșu, unul vede verde și unul vede albastru. Lipsa unuia sau a tuturor acestora este ceea ce provoacă orbirea culorilor. Lipsa conurilor verzi sau roșii (care are ca rezultat orbirea roșie-verde) este mai frecventă decât lipsa conurilor albastre sau lipsa conurilor deloc.
Fotoreceptorii retinei reacționează la lumina care îi lovește și provoacă impulsuri nervoase să fie trimise la creier prin nervul optic. Creierul interpretează și clasifică informațiile vizuale.
„Albul ochiului” este coaja exterioară dură numită sclera. În interiorul ochiului se află un fluid numit umorul vitros, o substanță asemănătoare cu jeleu, care ajută să ofere ochiului forma sa. Un alt fluid al ochiului este umorul apos, care unge irisul.
