Maxilo formează maxilarul superior prin contopire două oase de formă neregulată de-a lungul sutura palatină mediană, situate la linia mediană a acoperișului gurii. Oasele maxilare de pe fiecare parte se unesc în mijloc la sutura intermaxilară, o linie fuzibilă care este creată prin unirea „jumătăților” drepte și stânga ale osului maxilar, alergând astfel pe mijlocul maxilarului superior. Oasele ajută la formarea maxilarului superior, sub-segmente ale soclurilor oculare, precum și secțiunile inferioare și laturile cavității nazale. În plus, reduc greutatea craniului, ajută la susținerea dinților din spate și ajută la vocea să rezoneze.
Fiecare jumătate din oasele topite conține patru procese. Acestea includ procesele zigomatice, frontale, palatine și alveolare ale maxilei. De asemenea, conțin foramenul infraorbital, o deschidere în os chiar sub soclurile ochilor și sinusul maxilar, care ajută la protejarea structurilor faciale importante în timpul unui traumatism accidental, precum zona crumple a unei mașini.
O lovitură severă a feței poate fractura maxila, provocând deplasarea dinților, pierderea senzației pe buze sau pe obraji și o retragere a globului ocular. Chirurgia este necesară pentru a repara ruperea, precum și pentru a reseta oasele și oasele din jur.
