Prezentare generală
Flegmonul este un termen medical care descrie o inflamație a țesutului moale care se răspândește sub piele sau în interiorul corpului. De obicei este cauzată de o infecție și produce puroi. Numele flegmon provine de la cuvântul grecesc phlegmone, adică inflamație sau umflare.
Flegmonul poate afecta organele interne, cum ar fi amigdalele sau apendicele, sau poate fi sub piele, oriunde de la degete până la picioare. Flegmonul se poate răspândi rapid. În unele cazuri, flegmonul poate pune viața în pericol.
Flegmon vs. abces
Diferența dintre flegmon și abces este următoarea:
- Un flegmon este nelimitat și poate continua să se răspândească de-a lungul țesutului conjunctiv și a fibrelor musculare.
- Un abces este închis și limitat la zona infecției.
Abcesul și flegmonul pot fi dificil de diferențiat în unele cazuri. Uneori, flegmonul rezultă când materialul infectat din interiorul unui abces se desprinde din autoreconținerea și se răspândește.
De obicei, un abces poate fi drenat de lichidul său infectat. Un flegmon nu poate fi scurs cu ușurință.
Ce provoacă flegmonul?
Flegmonul este frecvent cauzat de bacterii, cel mai adesea streptococul de grup A sau Staphylococcus aureus.
- Bacteriile pot intra printr-o zgârietură, o mușcătură de insectă sau o vătămare pentru a forma un flegmon chiar sub pielea degetului sau picioarelor.
- Bacteriile din gură pot provoca un flegmon oral sau un abces, în special după operația dentară.
- Bacteriile se pot atașa și la peretele unui organ intern, cum ar fi peretele stomacului sau apendicele și pot forma flegmonul
Persoanele cu sisteme imunitare compromise pot fi deosebit de vulnerabile la formarea flegmonilor.
Care sunt simptomele?
Simptomele flegmonului variază, în funcție de locația și gravitatea infecției. Dacă nu este tratată, o infecție se poate răspândi la țesutul mai profund și dezactivează membrul sau zona implicată.
Flegmonul pielii
Flegmonul pielii poate fi:
- roșu
- inflamat
- umflat
- dureros
De asemenea, puteți avea semne sistemice ale unei infecții bacteriene, cum ar fi:
- glandele limfatice umflate
- oboseală
- febră
- durere de cap
Flegmon și organe interne
Flegmonul poate afecta orice organ intern. Simptomele variază în funcție de organul implicat și de anumite bacterii.
Simptomele generale sunt:
- durere
- perturbarea funcției organului
Unele simptome specifice locației pot include:
Tract intestinal
- durere abdominală
- febră
- greaţă
- vărsături
Apendice
- durere
- febră
- vărsături
- diaree
- blocaj intestinal
ochi
- durere
- flocoane
- viziune perturbată
- simptome asemănătoare gripei
Podeaua gurii (un flegmon aici se numește și angina lui Ludwig)
- dureri dentare
- oboseală
- Durere la ureche
- confuzie
- umflarea limbii și a gâtului
- respiratie dificila
Pancreas
- febră
- creșterea globulelor albe din sânge (leucocitoză)
- creșterea nivelului sanguin de amilază (o enzimă pancreatică)
- dureri de stomac severe
- greață și vărsături
amigdalele
- febră
- Durere de gât
- dificultate de vorbire
- răguşeală
Cum este diagnosticat flegmonul?
Medicul dumneavoastră vă va întreba despre simptomele dumneavoastră, când au început și cât timp le-ați avut. Vor lua un istoric medical și vor întreba despre orice boală pe care o puteți avea sau despre medicamentele pe care le luați. De asemenea, vă vor face o examinare fizică.
Flegmele pielii sunt vizibile. Flegmonii interni sunt mai dificili de diagnosticat. Medicul dumneavoastră va simți că apar dureri sau sensibilitate în zona durerii. De asemenea, vor comanda teste, care pot include:
- antrenament de sânge
- analiza urinei
- ecografie
- Raze X
- RMN
- Scanare CT
Pentru a distinge celulita, abcesul și flegmonul, medicul dumneavoastră poate utiliza gadolinium intravenos cu RMN pentru a arăta conturul unui „perete” de abces față de flegmon.
Ecografia îmbunătățită prin contrast poate fi utilizată pentru a identifica flegmonul în zona abdominală.
Cum este tratat acest lucru?
Tratamentul pentru flegmon depinde de localizarea și gravitatea infecției. În general, tratamentul implică atât antibiotice, cât și chirurgie.
Flegmonul cutanat, dacă este minor, poate fi tratat cu antibiotice orale. Dar este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală pentru a curăța țesutul mort din zonă și pentru a opri infecția să se răspândească.
Flegmonul oral se poate răspândi rapid și poate pune viața în pericol. Se recomandă utilizarea precoce agresivă a antibioticelor împreună cu intubația (plasarea unui tub de respirație în trahee). Chirurgie cât mai curând posibil pentru a drena zona și pentru a opri răspândirea infecției.
Înainte ca antibioticele să fie dezvoltate, 50 la sută dintre persoanele cu flegmon în zona gurii au murit.
Care sunt perspectivele?
Perspectiva pentru flegmon depinde de gravitatea infecției și de zona infectată. Atenția medicală promptă este întotdeauna necesară.
Antibiotice sunt de obicei necesare pentru a ucide infecția. Adesea este nevoie de chirurgie, dar în unele cazuri, managementul conservator poate fi suficient pentru a rezolva flegmonul. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă un tratament nechirurgical ar putea funcționa pentru dumneavoastră sau pentru copilul dumneavoastră.
În cazul tratamentului, perspectivele generale pentru flegmon sunt bune.
